Dreptul de a sechestra o nava civila conform Noului Cod de procedura civila

•

•

•

Autor: Avocat Alexandru Ratoi
Avocat SCA Piperea & Asociatii

Art. 959. Creditorul poate solicita infiintarea sechestrului asigurator asupra unei nave, in conditiile dispozitiilor prezentei sectiuni, precum si ale sectiunii 1 a prezentului capitol care se aplica in mod corespunzator, cu respectarea conventiilor internationale asupra sechestrului navelor, la care Romania este parte.

Corelatii cu legislatia anterioara: art. 910 si urm. C.com. din 1887.

Corelatii cu legislatia in vigoare: art. 20 din Constitutia Romaniei; art. 727, 951 si urm., 965 NCPC; Conventia Internationala de la Bruxelles din 10 mai 1952 pentru unificarea anumitor reguli asupra sechestrului asigurator de nave maritime, Conventia internationala de la Bruxelles din 10 aprilie 1926 pentru unificarea anumitor reguli privitoare la imunitatile vaselor de stat

Note si Explicatii. Institutia sechestrului asigurator asupra navelor civile primeste o reglementare complexa si relativ moderna in cadrul NCPC; complexa in sensul in care, pentru a solicita infiintarea acestuia, profesionistul dreptului urmeaza sa aiba in vedere dispozitiile speciale cuprinse in art. 960 si urm. NCPC precum si dispozitiile generale aplicabile sechestrului asigurator, indiferent de obiectul acestuia, cuprinse in art. 951 si urm. NCPC.

Aceasta reglementare se explica prin regimul juridic particular al navelor, care nu sunt simple bunuri mobile, imprumutand unele caracteristici ale bunurilor imobile (e.g., acestea trebuie inmatriculate).

Textul reaminteste ca aceste dispozitii se aplica „in mod corespunzator” cu respectarea conventiilor internationale asupra sechestrului navelor, la care Romania este parte. Aceasta dispozitie este fireasca, in conditiile in care Constitutia Romaniei prevede, in art. 20, ca „daca exista neconcordante intre pactele si tratatele la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile”.

In acest context, urmeaza a fi precizat ca, la nivel international, principalele conventii asupra sechestrului navelor, despre care face vorbire NCPC, sunt reprezentate de Conventia Internationala de la Bruxelles din 10 mai 1952 pentru unificarea anumitor reguli asupra sechestrului asigurator de nave maritime (ratificata de Romania prin Legea nr. 91/1995 si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 255/08.11.1995), Conventia internationala de la Bruxelles din 10 aprilie 1926 pentru unificarea anumitor reguli privitoare la imunitatile vaselor de stat (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 60/13.03.1937) si de o noua Conventie asupra sechestrului asigurator de nave maritime, adoptata la Geneva in 12 martie 1999 si intrata in vigoare pe 14 septembrie 2011, la care Romania nu este inca parte (a se vedea, in acest sens, www.treaties.un.org).

Sechestrul asigurator al navelor civile nu reprezinta o modalitate de executare silita. Acesta nu presupune decat imobilizarea sau indisponibilizarea navei in port, fiind utilizat de creditor ca „modalitate de presiune fata de debitor pentru a-l incita pe acesta sa isi achite datoriile” (J.-B. Racine, Navire: saisie et vente publique, n° 34 in Répertoire de droit commercial, Dalloz 2012).

Referitor la obiectul sechestrului asigurator prevazut de art. 959 si urm. NCPC, urmeaza a fi observat ca acesta nu priveste decat navele civile.

In consecinta, urmeaza a fi exclus, de principiu, sechestrul marfurilor transportate de aceste nave, care este supus (exclusiv) dispozitiilor generale privitoare la sechestrul bunurilor mobile, cuprinse in art. 951 si urm. NCPC. Art. 965 NCPC nu prevede o solutie clara in privinta marfurilor reprezentate in conosament si aflate la bordul unei nave.

De asemenea, urmeaza a fi exclus sechestrul carburantului navei civile care, in principiu, va fi supus dispozitiilor generale, desi chestiunea este discutabila (Curtea de casatie franceza a hotarat, intr-o deja celebra decizie din 13 ianuarie 1998, ca acesta este supus regimului specific prevazut pentru sechestrul asigurator al navelor intrucat sechestrul carburantului echivaleaza cu sechestrul navei, golind astfel de continut prevederea speciala – J.-B. Racine, op. cit., n° 11 urm.; fata de dispozitiile cuprinse in NCPC, problema pare a prezenta un interes mai redus). De principiu, sunt excluse ambarcatiuni de agrement (spre ex., velierele, scuterele de mare, ambarcatiunile de tip „zodiac” etc.) intrucat acestea nu pot fi incadrate in categoria „navelor”.

Dimpotriva, destinatia navei (spre ex., nava de pescuit, de comert, de croaziera etc.) este indiferenta pentru aplicarea dispozitiilor speciale. O singura rezerva urmeaza a fi facuta prin raportare la art. 727 NCPC, care prevede conditiile speciale in care pot fi urmarite bunurile destinate exercitarii profesiei sau ocupatiei debitorului.

In ceea ce priveste natura creantei pentru care creditorul poate solicita instituirea unui astfel de sechestru, este de observat ca legea romana nu face nicio distinctie intre creantele maritime si cele nemaritime (sau terestre).

Lipsa acestei distinctii, care, de altfel, nu este deloc intamplatoare, si apare ca fireasca prin raportare la principiul unicitatii patrimoniului debitorului, face ca reglementarea interna a sechestrului asigurator al navelor civile, compusa din art. 959 si urm. NCPC, si dispozitiile Conventiei de la Bruxelles din 1952 sa fie diferite din punctul de vedere al domeniului de aplicare, iar aceasta intrucat Conventia nu se aplica decat creantelor maritime, pe care le defineste la art. 1 pct. 1. Dispozitiile dreptului intern referitoare la sechestrul asigurator asupra navelor civile se aplica chiar daca creanta nu are un caracter maritim, iar creditorul este complet strain acestei activitati, neavand nicio legatura cu exploatarea navei.

Teoretic, Conventia se aplica cu preeminenta, in virtutea dispozitiilor constitutionale citate. Cu toate acestea, aplicarea Conventiei este circumstantiata de prevederile acesteia cuprinse in art. 8 alin. (1) si alin. (2). Spre exemplu, daca se solicita in Romania sechestrul unei nave aflate sub pavilionul unui stat parte la Conventie, dispozitiile acesteia sunt aplicabile, conform art. 8 alin. (1), iar dispozitiile legii interne nu pot fi invocate, intrucat aceasta ar duce la incalcarea dispozitiilor constitutionale.

Cu alte cuvinte, sechestrul navei in cauza nu poate fi solicitat decat pentru o creanta maritima, in acceptiunea data acestei notiuni de catre Conventie. In schimb, situatia prevazuta de art. 8 alin. (2) al Conventiei mentionate este mai dificila, aceasta putand lasa locul unor interpretari contradictorii (pentru aceste discutii, a se vedea J.-B. Racine, op. cit., n° 38 urm.).

In fine, o nava romaneasca va fi sechestrata dupa regulile NCPC, daca creditorul este de nationalitate romana, dispozitiile Conventiei urmand a se aplica daca creditorul este strain.

Trebuie remarcat, totodata, ca textul Conventiei nu instituie conditia ca nava sa apartina debitorului, ceea ce il deosebeste de art. 951 NCPC, care prevede posibilitatea indisponibilizarii ”bunurilor debitorului aflate in posesia acestuia sau a unui tert”.

De asemenea, art. 3 alin. (1) din Conventie prevede ca „orice reclamant poate sechestra fie nava la care se refera creanta, fie oricare alta nava apartinand celui care era, in momentul nasterii creantei maritime, proprietarul navei la care aceasta creanta se refera”.

Conventia face referire expresa la nava la care se refera creanta, dand astfel expresie conceptiei anglo-saxone care ataseaza creanta navei, iar nu debitorului, recunoscand astfel existenta unei obligatii in rem. NCPC pare a permite aceeasi interpretare, prin derogare de la principiile dreptului civil, care presupun legatura creditor-debitor in cazul drepturilor de creanta (dreptul de creanta a fost definit ca fiind „acel drept subiectiv patrimonial in temeiul caruia subiectul activ, numit creditor, poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva”; in esenta, dreptul de creanta se caracterizeaza prin imposibilitatea creditorului de a-si exercita dreptul sau fara concursul altei persoane, debitorul – in acest sens, G. Boroi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, ed. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 59).

Dispozitiile art. 956 NCPC referitoare la ridicarea sechestrului sunt aplicabile corespunzator in privinta sechestrului navelor civile.

* * *

Acest articol reprezinta un extras din lucrarea Noul Cod de procedura civila. Note. Corelatii. Explicatii care este in curs de aparitie la Editura C.H. Beck.

Noul Cod de procedura civila. Note. Corelatii. Explicatii

Cartea isi propune o abordare integrala a Noului Cod de procedura civila, fara pretentii de exhaustivitate, dar avand rolul de a explica, dintr-o perspectiva pragmatica, noile prevederi procesual-civile, oferind, astfel, un sprijin real activitatii practicienilor. Esentiale pentru aceasta lucrare sunt corelatiile realizate intre vechea reglementare si cea noua, fiind subliniate asemanarile si deosebirile dintre acestea. Referitor la corespondentele cu dispozitiile anterioare, acestea au menirea de a face trimitere la institutiile care si-au pastrat aceeasi reglementare sau una asemanatoare, fiind facilitata, in plus, valorificarea doctrinei si a jurisprudentei bazate pe vechiul Cod de procedura civila.

–

–

.