Franta judiciara, intre miturile noastre si realitati. Doua carti recente: a unui avocat si a unui judecator din Hexagon

–
–
–
–
–

–
––

–
Ferdinand Secosan
Avocat, Baroul Timis

In primavara acestui an au fost publicate in Franta doua carti care cuprind marturiile profesionale a doi dintre actantii mediului judiciar francez. Unul este avocatul penalist Eric Dupont-Moretti, care, cu concursul jurnalistului Stephane Durand-Souffland, se exprima prin paginile cartii Bete noire. Condamne a plaider, aparuta la Editura Michel Lafon. Celalalt este judecatorul de instructie antiterorist Gilbert Thiel, protagonist al volumului Derniers jugement avant liquidation. 35 ans dans la magistrature, o carte conceputa in forma unui interviu de 237 de pagini, avand drept conlocutor pe jurnalistul Daniel Carton.

Mitul excelentei teoretice – asa as denumi tipul de mit pe care dreptul francez l-a construit si il consolideaza in mintile noastre cu concursul util si neobosit al unei importante parti din doctrinarii romani, cu precadere civilisti. E un mit a carui acoperire in fapte este de necontestat. Doctrina romaneasca civila lato sensu datoreaza mult din continutul ei semnificativ importului de idei si argumente de buna calitate din spatiul francez. Secundar, subzista inca si un mit al excelentei legiferarii, generat de fabuloasa intindere in timp a Codului civil Cuza, in intervalul 1864-2011, ale carui radacini sau, dupa caz, traduceri directe din codul similar napoleonian, ne sunt de mult cunoscute. Din pacate, realitatea spatiului judiciar francez nu se afla la inaltimea mitologiilor sale. Dupont-Moretti adauga copios la acest subiect si altele: vocatia si conditia avocatului, angoasele acestei profesii, tracul, expertii, clientii, onorariile, curtile cu juri, comportamentele celor implicati in procedurile judiciare la care ia parte. Thiel, in schimb, e centrat pe sistemul judiciar francez. De ce acesta merge din rau in mai rau, iata intrebarea la care el ofera, cu argumente si cifre, raspuns de-a lungul celor 237 de pagini ale interviului sau.

Dupont-Moretti si Thiel. Juristi de astazi, despre probleme de astazi

Lumea juridica franceza poarta si acest ascendent fata de a noastra: juristii francezi scriu carti despre viata lor de acum. Asemenea carti lipsesc cu desavarsire din spatiul nostru juridic. Ce avem noi este doar un anumit tip de memorialistica, centrata pe anii antebelici, carora li se mai adauga cate un excurs in primii ani ulteriori instaurarii comunismului. Avocatii Nicolae Baciu, Boris Desliu, Mircea I. Manolescu, Vasile Nistor scriu laudabil despre trecut. Nu avem, insa, pe nimeni care sa fi scris despre prezent. Realitatea din spatele indemnului „Nu-ti uita trecutul!” este acum rasturnata. Nu ne uitam trecutul, insa pare ca ne uitam prezentul. Suntem mai putin comunicativi decat juristii francezi? Suntem mai ocupati decat ei? Avem mai putine sau nimic de spus? Nu stim ce si cum sa povestim? M-as mira. A scrie vine dintr-un preaplin care debordeaza, spunea Eliade. Poate ca la noi nimic (inca) nu debordeaza.

(…)

Concluzii

Daca printre cele redate in acest articol cititorul va regasi si forme sau culori din tabloul judiciar romanesc, nu este doar rodul unei intamplari. Concura, probabil, la aceasta, si fondul uman afin al celor doua popoare in cauza, pe care, la o evaluare de prima instanta, hai sa il punem pe seama filonului latin comun. Dincolo de aceste coincidente, ceea ce mi se pare mai important este ca, din nou, avem de invatat o lectie franceza. Profesionistii dreptului francez publica nu doar articole si carti de specialitate, lucru pe care si cei romani, prin cei mai inspirati dintre ei, il fac cu excelenta prin revistele si editurile noastre. Demersului de tip profesional al colegilor nostri francezi i se adauga, insa, si unul de tip umanist. Ei comunica si impartasesc, prin carti, lucrurile vii ale practicii si ale conditiei actuale a profesiei lor, lucruri pe care noi le tinem inca ascunse in conversatii particulare, in fronde de culise sau in simple solilocvii cu ochii in ceasca de cafea. Spatiul juridic francez cunoaste si alte nume de avocati sau de magistrati care au lasat intre coperte de carti gandurile si framantarile lor legate de profesia pe care o practica sau, dupa caz, pe care o practicau. Albert Naud, Henri Leclerc, Gilbert Collard, Karim Achoui, Erik Maurel sunt doar cativa dintre acestia. Si in timp ce lista acestor autori francezi este in plina evolutie, cea a celor romani asteapta inca sa fie deschisa. De cine? Asteptam cu curiozitate.

–

Curierul Judiciar nr. 10/2012

Numarul 10 al Curierului Judiciar contine articole care trateaza, printre altele, teme ca: jurisprudenta Curtii Constitutionale ca izvor de dreptul afacerilor, clauza contractuala accesibila prin mijlocul unui hyperlink dintr-un contract incheiat pe Internet, procedura inscrierii in Cartea Funciara a drepturilor dobandite in temeiul uzucapiunii, interferenta raporturilor Parlamentului cu Presedintele privind numirea Guvernului, inmatricularile auto, raspunderea penala a persoanei juridice sau principiul non bis in idem.

–

—

–