CEDO. Vartic impotriva Romaniei

feature photo

In Monitorul Oficial nr. 38 din 17 ianuarie 2013 a fost publicata hotararea din 10 iulie 2012 a CEDO in cauza Vartic impotriva Romaniei.

La originea cauzei se afla Cererea nr. 12.152/05 indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean moldovean, domnul Ghennadii Vartic (reclamantul) a sesizat Curtea la 30 martie 2005, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Circumstantele cauzei

La 30 ianuarie 1996, reclamantul a fost arestat preventiv, fiind suspectat de comiterea infractiunii de omor.

La 3 noiembrie 1998, Tribunalul Bucuresti l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsa cu inchisoarea de 20 de ani pentru savarsirea infractiunii de omor.

La 14 aprilie 1999, Curtea de Apel Bucuresti a admis apelul declarat de parchet si a majorat pedeapsa reclamantului la 25 de ani de inchisoare.

La 28 octombrie 1999, in fata Curtii Supreme (in prezent, Inalta Curte de Casatie si Justitie), reclamantul si-a retras verbal recursul, dupa cum se poate observa din decizia instantei. Conform acelei decizii, reclamantul a fost asistat de un avocat din oficiu, dar nu si de un interpret. Hotararea din 14 aprilie 1999 a ramas definitiva.

Reclamantul pretinde ca, in timp ce se afla in Penitenciarul Jilava, erau 60 de persoane intr-o celula si cate doua sau 3 persoane erau nevoite sa imparta un pat. Acesta a fost mutat de multe ori in celule diferite, toate fiind supraaglomerate.

Apa era contaminata si avea viermi in ea, iar mancarea era de o calitate foarte slaba. Aceasta a cauzat spitalizarea reclamantului pentru 10 zile in aprilie 1998, pentru enterocolita.

Incalzirea era foarte slaba in timpul iernii si nu exista ventilatie in timpul verii. Jumatate dintre dusuri nu functionau si din aceasta cauza, precum si din cauza supraaglomerarii, era foarte dificil sa faca dus.

Cu privire la pretinsa incalcare a art. 3 din Conventie

Reclamantul s-a plans de conditiile detentiei sale in penitenciarele Jilava si Rahova, care incalcau art. 3 din Conventie.

Cu privire la admisibilitate

Guvernul a declarat ca plangerea cu privire la conditiile de detentie din penitenciarele Jilava si Rahova inainte de 9 februarie 1999 ar trebui respinsa ca fiind tardiva.

Curtea reitereaza ca art. 35 § 1 din Conventie ii permite sa analizeze o cauza numai daca cererea a fost depusa in termen de 6 luni de la data deciziei definitive in procedura de epuizare a cailor de atac interne. Aceasta reaminteste, de asemenea, ca in cauzele in care exista o situatie continua termenul de 6 luni curge de la data incetarii situatiei respective [a se vedea Koval impotriva Ucrainei (dec.) nr. 65.550/01, 30 martie 2004]. In prezenta cauza, in timpul detentiei sale, reclamantul a fost detinut in doua penitenciare si a fost transferat intre acestea de mai multe ori.

Curtea retine in continuare faptul ca, anterior, a statuat ca daca transferul reclamatului de la un stabiliment la altul nu i-a schimbat in niciun fel circumstantele, este vorba de o situatie continua (Seleznev impotriva Rusiei, nr. 15.591/03, pct. 36, 26 iunie 2008).

Curtea observa ca reclamantul s-a plans in mod constant de conditiile de detentie din penitenciarele Jilava si Rahova, care par sa fie in esenta identice. Plangerile lui nu sunt legate de un eveniment anume, ci privesc tot ansamblul de probleme referitoare la conditiile sanitare, temperatura din celule, supraaglomerarea si asa mai departe, care l-au afectat in cursul intregii perioade de detentie. Rezulta ca detentia reclamantului in penitenciarele Jilava si Rahova poate fi privita ca o situatie continua. In consecinta, Curtea respinge exceptia Guvernului.

Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 a) din Conventie. De asemenea, constata ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

Cu privire la celelalte pretinse incalcari ale Conventiei

Reclamantul a formulat capete de cerere in temeiul art. 3,art. 5 § 1 (c), art. 5 § 3, art. 6 §§ 1–3, art. 13,art. 8,art. 14,art. 34 si art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie.

Cu toate acestea, avand in vedere toate elementele de care dispune si in masura in care este competenta sa se pronunte in legatura cu aspectele vizate de plangere, Curtea constata ca acestea nu indica nicio incalcare a drepturilor si a libertatilor stabilite in Conventie sau in protocoalele la aceasta.

Rezulta ca aceasta parte a cererii este in mod vadit nefondata si trebuie respinsa in temeiul art. 35 § 3 si art. 35 § 4 din Conventie.

Astfel, Curtea, in unanimitate:

1. declara admisibile capetele de cerere privind art. 3, in masura in care se refera la conditiile materiale de detentie in penitenciarele Jilava si Rahova, iar celelalte capete de cerere, inadmisibile;

2. hotaraste ca a fost incalcat art. 3 din Conventie;

3. hotaraste:

  • ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitiva a hotararii, in conformitate cu art. 44 § 2 din Conventie, urmatoarele sume care trebuie convertite in moneda nationala a statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii:

– 12.000 euro (douasprezece mii euro), plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

– 350 euro (trei sute cincizeci euro), plus orice suma ce poate fi datorata de reclamant cu titlu de impozit, pentru cheltuielile de judecata;

Sursa: Infolegal

Adauga un comentariu

*