CUPRINSUL Revistei (format PDF)

Editorial

Dan Claudiu Dănişor: Curtea Constituţională a României în capcana nefilosofării

Dialoguri

  CUPRINSUL Revistei (format PDF)

Editorial

Simina Tănăsescu: Despre evaluarea Constituţiilor

Dialoguri

 CUPRINSUL Revistei (format PDF)

Editorial

Proiectul Comisia pentru o nouă Constituţie

Dialoguri

Dacă asociaţii se înţeleg între ei asupra modului de împărţire a bunurilor – surplus al lichidării – şi numai dacă pasivul societăţii este regularizat în prealabil, dizolvarea nu mai este urmată de lichidare, societatea dispărând ca subiect de drept ca urmare directă a înregistrării la registrul comerţului a menţiunii corespunzătoare. Lichidarea şi numirea unui lichidator intervin în situaţia în care lipseşte acordul de partaj ori pasivul societăţii nu este regularizat înainte de efectul extinctiv de personalitate juridică sau în cazul în care, prin hotărârea de dizolvare, asociaţii au decis să se urmeze procedura de lichidare judiciară.
Nu există niciun impediment legal ca pe calea recursului declarat împotriva încheierii de radiere din registrul comerţului creditorul social să se plângă de maniera în care asociaţii intimatei debitoare au încercat să le fraudeze interesele, inducând în eroare judecătorul delegat prin prezentarea unui raport nereal de stingere a pasivului social, potrivit căruia societatea comercială nu ar avea datorii faţă de alte persoane fizice sau juridice.

Complexitatea regulilor de organizare şi a procedurilor aferente societăţii bancare a impus o reglementare mult mai elaborată cu privire la supravegherea şi administrarea specială, faţă de cea redată în cadrul dreptului comun aplicabil întreprinderilor aflate în dificultate. De altfel, fiind o noţiune relativ nou introdusă în cadrul procedurii insolvenţei, însă specifică dreptului comun, noţiunea de administrare specială apare cu caracter inovator în cadrul actelor normative din domeniul financiar-bancar şi cel al asigurărilor.

Un act administrativ care a fost dat în baza unei ordonanţe sau a unei dispoziţii dintr-o ordonanţă, care a fost declarată ulterior neconstituţională, poate fi lipsit de efectele sale juridice, dacă este atacat în condiţiile şi în termenele prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Ar fi necesară modificarea legislaţiei specifice domeniului achiziţiilor publice, în sensul introducerii ca o condiţie obligatorie de eligibilitate a ofertanţilor, prezentarea unui certificat eliberat de registrele prevăzute de lege din care să rezulte că nu au fost condamnaţi la pedeapsa interzicerii persoanei juridice de a participa la procedurile de achiziţii publice.

Newsletter Netor, Nestor, Diculescu, Kingston, Petersen: Protecţia mediului. Accesul la instanţa de contencios administrativ al ONG-urilor

Dialoguri

O.U.G. nr. 26/2010 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului (cu modificările şi completările ulterioare) şi a altor acte normative are rolul de a pune în practică angajamentul Guvernului României de a continua reformele economice şi financiare în vederea menţinerii stabilităţii economice în contextul crizei financiare globale actuale şi de a asigura îmbunătăţirea corespunzătoare a cadrului legislativ relevant.

Expertiza de gestiune se administrează în faţa instanţei, în cadrul unei proceduri cu caracter contencios, instanţa urmând să se desesizeze după depunerea acestui raport, pronunţându-se astfel şi asupra obligării părţii care s-a dovedit a fi de rea-credinţă, la suportarea contravalorii onorariului expertului.

Pe parcursul funcţionării unei societăţi comerciale, ca şi în existenţa cotidiană a indivizilor, apar momente când o privire aruncată în trecut relevă o greşeală care trebuie îndreptată. În ambele cazuri, soluţiile de remediere a erorii (sau a unui act juridic nelegal) nu sunt nici simple, nici întotdeauna la îndemână, nici perfect echitabile pentru toate părţile implicate. Mai precis, discutăm despre cazul operaţiunilor societare efectuate cu încălcarea unor prevederi legale, care sunt urmate de diverse acte de dispoziţie sau de administrare cu impact asupra dezvoltării subsecvente societăţii.

În cazul competenţei legate, autoritatea publică este ţinută să aplice legea la cazul concret, fără a avea posibilitatea de a-şi exercita dreptul de apreciere asupra oportunităţii deciziei administrative (competenţa discreţionară). În actuala configuraţie legislativă, primarul nu este şi nici nu poate fi conducătorul consiliului local sens, în care nici nu poate răspunde în situaţia în care acesta din urmă nu respectă o hotărâre judecătorească. Consiliul local nu are un organ propriu de conducere, dar aceasta nu înseamnă că acesta ca organ colegial, ca autoritate a administraţiei publice locale şi individual fiecare din membrii acestuia nu are o răspundere pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti.

Incriminarea aceloraşi acte şi conduite în mai multe acte normative, în scopul adaptării legislaţiei la provocările continue ale infracţionalităţii, au determinat în mod obiectiv atât dificultăţi în interpretarea şi aplicarea unitară a textelor de lege, cât şi lipsirea de utilitate a celor care reprezintă doar truisme juridice, nu incriminări disticte. Un exemplu în acest sens este art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, a cărei lipsă de eficienţă se constată chiar din jurisprudenţă. Proiectul Noului Cod penal decantează într-o oarecare măsură situaţia, prin includerea în legea-cadru a unor infracţiuni care în prezent se regăsesc exclusiv în legea specială (Legea nr. 39/2003).

Newsletter BIRIŞ GORAN: Chiriaşii în spaţiile comerciale – la adăpostul Legii insolvenţei

Editorial 

Tudorel Toader: Consideraţii privind partea specială a Noului Cod penal 

Dialoguri 

Editorial

Ioan Leş: O guvernare exemplară a magistraturii

 Dialoguri

O.U.G, nr. 109/2009 modifică Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu privire la impozitul pe venit şi pe profit.

În vederea desemnării administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecătorul-sindic va avea în vedere cererea depusă în acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de debitor, dacă cererea introductivă îi aparţine. Deşi instanţa este ţinută, în desemnarea provizorie a administratorului/lichidatorului judiciar, de propunerea făcută de creditorul declanşator, nu înseamnă că ulterior, pe parcursul administrării dosarului de insolvenţă, chiar dacă acesta nu-şi îndeplineşte în mod corespunzător atribuţiile conferite de lege sau de tribunal, practicianul astfel ales nu poate fi dezînvestit din funcţie.

Evoluţia sistemelor de distribuţie a bunurilor şi serviciilor a determinat în practică încheierea unor noi contracte comerciale de colaborare, adaptate nevoilor economice. Principiile consacrate de Legea nr. 509/2002, de Convenţia asupra Agenţiei în Vânzarea Internaţională de Bunuri (Geneva, 17 Februarie 1983), precum şi standardele minimale fixate de Directiva Consiliului nr. 86/653/EEC privind coordonarea legislaţiei statelor membre referitoare la agenţii comerciali independenţi urmează a fi integrate în Capitolul al X-lea, Titlul IX, Cartea a V-a, din Noul Cod civil român.

Prin  Legea nr. 370/2009 s-au adus modificări şi completări Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. Modificările aduse se împart în simple reformulări fără implicații juridice, dar şi în modificări de substanţă.

Condiţia prevăzută de art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 (la alegerile parţiale parlamentare pot participa numai partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care la alegerile generale au îndeplinit pragul electoral prevăzut la art. 47 alin. (2) a fost declarată constituţională prin Decizia Curţii Constituţionale a României.

Pentru a distinge între infracţiunea de mărturie mincinoasă pe de o parte, si cea de fals intelectual sau fals în declaraţii pe de altă parte, existenţa unui cadru procesual în care să se depună mărturie ori să fie efectuat un raport de expertiză este esenţială. Lipsa unei proceduri contencioase în care să fie audiaţi martori sau să fie depus un raport de expertiză, conduce la neaplicarea normei cu caracter special (mărturia mincinoasă) şi la reţinerea normei cu caracter general şi subsidiar (fals intelectual, fals în declaraţii), aceasta, bineînţeles, doar în măsura în care sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege pentru aceste din urmă infracţiuni.

Legea nr. 381/2009 are ca finalitate salvgardarea întreprinderii aflate în dificultate, prin proceduri amiabile de renegociere a creanţelor sau a condiţiilor acestora ori prin încheierea unui concordat preventiv.

Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, reglementând şi răspunderea administratorilor, îşi propune să protejeze interesele asociaţilor şi implicit ale societăţii, instituind prezumţia răspunderii organelor de conducere ale societăţii comerciale – în speţă ale administratorului – chiar după încetarea mandatului acestora, fie prin ajungere la termen, fie prin cesionarea părţilor sociale aflate în societate pentru actele şi faptele prejudiciabile aduse societăţii pe timpul exercitării mandatului, în condiţiile art. 70 şi urm. din lege.

Procedura insolvenţei este una dintre modalităţile de recuperare a creanţelor de la societăţile comerciale debitoare şi este reglementată de Legea nr. 85/2006 (Legea insolvenţei). În cadrul derulării acestei proceduri se urmăreşte plata creanţelor datorate de societatea debitoare, prin valorificarea activelor acesteia şi distribuirea sumelor obţinute către creditorii înscrişi la masa credală. Pentru a oferi acestui articol un sens practic, autoarea a plecat în analiza sa de la următoarea împrejurare: posibilitatea în care, prin convenţia prealabilă a tuturor creditorilor înscrişi la masa credală, s-ar putea decide, în mod valabil, o altă ordine de distribuire a creanţelor, în urma valorificării bunurilor din averea debitorului.

Prin  Legea nr. 370/2009 s-au adus modificări şi completări Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. Modificările aduse se împart în simple reformulări fără implicații juridice, dar şi în modificări de substanţă.

Legea nr. 376/2009 aduce completări art. 26 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor. Prin acest act normativ se conferă Guvernului posibilitatea ca, în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, să iniţieze proiecte de lege pentru: ratificarea unor tratate internaţionale, responsabilitatea fiscală,  bugetul de stat şi cel al asigurărilor sociale de stat.

Verificarea actului administrativ contestat se realizează din perspectiva legalităţii acestuia şi nu a oportunităţii lui, doar din această perspectivă litigiul este unul de contencios de plină jurisdicţie. Ca idee generală, realizarea interesului public este totdeauna un element de legalitate, în timp ce mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt aspecte ce ţin de oportunitate. Prin urmare, pârâtul nu are dreptul de a comite, în numele puterii discreţionare, erori manifeste şi nici de a face lucruri absurde, iar dacă aceasta se întâmplă atunci există motive ce îndreptăţesc un recurs pentru exces de putere. În condiţiile în care din analiza documentaţiei depuse de reclamant rezultă că actul administrativ emis de pârât în numele puterii discreţionare, cuprinde erori manifeste, este nelegal.

Ar fi de dorit, în contextul legislativ şi jurisprudenţial actual, ca Înalta Curte să intervină printr-un nou recurs în interesul legii şi să stabilească că dispoziţiile cuprinse în sentinţa prin care judecătorul admite o plângere împotriva rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, să fie obligatorii pentru procuror.

Newsletter SCA PIPEREA & Asociaţii

Legea concordatului preventiv – Testul modern al insolvenţei