CEDO. Cauza Ana Maria Frimu impotriva Romaniei si alte 4 cereri conexate

In Monitorul Oficial nr. 870 din 20 decembrie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauza Ana Maria Frimu si alte 4 cereri impotriva Romaniei.

Reclamantele, doamnele Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar si Lucia Ghetu, sunt resortisanti romani, s-au pensionat intre 2006 si 2008 dupa ce fusesera grefiere la parchete si tribunale din judetul Covasna o perioada de peste 30 de ani.

Pensiile lor calculate conform Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea si al personalului care functioneaza in cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice erau cuprinse intre 3.109 lei romanesti (RON) si 4.785 RON. In temeiul legii mentionate anterior, valoarea pensiilor reprezenta, in medie, 80% din ultimul salariu brut primit inainte de pensionare.

Legea preciza ca daca pensia calculata pe baza Legii nr. 567/2004 era superioara pensiei calculate conform Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, diferenta era acoperita de bugetul de stat.

Prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor pentru a asigura echilibrul bugetar in perioada de criza economica, mai multe sisteme speciale de pensii printre care si cel al personalului auxiliar din justitie au fost abrogate. Intr-un termen de 30 de zile dupa intrarea in vigoare a noii legi, pensiile au fost recalculate conform criteriilor Legii nr. 19/2000, adica in functie de varsta de pensionare, de durata si de valoarea contributiilor. Consecinta punerii in aplicare a acestui nou sistem a fost diminuarea pensiilor reclamantelor cu aproximativ 70%.

Reclamantele au contestat deciziile administrative care le stabileau noile drepturi la pensie.

Invocand art. 6 si 14 din Conventie, reclamantele se plang de o atingere adusa principiului securitatii juridice datorita jurisprudentei contradictorii a curtilor de apel care au admis actiuni similare, permitand astfel unor persoane care se aflau intr-o situatie identica cu a lor sa beneficieze de vechile pensii.

Invocand art. 1 din Protocolul nr. 1 si art. 14 din Conventie, acestea pretind ca reforma sistemelor de pensii a adus atingere dreptului lor la respectarea bunurilor, privandu-le de pensia stabilita la momentul pensionarii lor, in timp ce alte categorii sociale, precum fostii membri ai fortelor de ordine, beneficiaza in continuare de un mod de calcul mai favorabil.

Curtea constata ca cererile inregistrate sunt similare in ceea ce priveste capetele de cerere ridicate si problemele de fond pe care acestea le pun. In consecinta, aceasta considera adecvat sa le conexeze, in temeiul art. 42 § 1 din regulament.

Cu privire la capetele de cerere intemeiate pe art. 6 si 14 din Conventie

Reclamantele pretind ca au fost incalcate art. 6 si 14 din Conventie, din cauza jurisprudentei contradictorii a curtilor de apel care ar fi adus atingere principiului securitatii juridice si ar fi creat o discriminare in raport cu alte persoane aflate intr-o situatie similara.

In stadiul actual al dosarului, Curtea considera ca nu este in masura sa se pronunte asupra admisibilitatii capetelor de cerere si considera necesar sa le comunice Guvernului parat, in conformitate cu art. 54 § 3 lit. b) din regulament.

Cu privire la capetele de cerere intemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 1, coroborat cu art. 14 din Conventie

Reclamantele afirma ca diminuarea pensiilor lor le-a incalcat dreptul la respectarea bunurilor garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 si a antrenat o discriminare, contrara art. 14, in raport cu alti pensionari care beneficiaza inca de un mod de calculare a pensiilor mai favorabil.

Curtea aminteste ca daca art. 1 din Protocolul nr. 1 garanta plata prestatiilor sociale pentru persoanele care au platit contributii la o casa de asigurari, acesta nu ar putea fi interpretat ca dand dreptul la o pensie de o valoare determinata

Curtea aminteste de asemenea ca statele parti la Conventie se bucura de o marja de apreciere destul de mare atunci cand este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Intrucat adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile si veniturile statului implica de obicei un examen al chestiunilor politice, economice si sociale, Curtea considera ca autoritatile nationale se afla in principiu intr-o pozitie mai buna pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv si aceasta respecta alegerile lor, cu exceptia situatiei in care acestea sunt in mod evident lipsite de o baza rezonabila.

In speta, Curtea noteaza ca reforma sistemelor de pensii avea la baza ratiuni obiective prezentate la adoptarea Legii nr. 119/2010, adica contextul economic actual si corectarea inegalitatilor existente intre diferitele sisteme de pensii.

Aceasta noteaza, de asemenea, ca pensia care era datorata reclamantelor in temeiul contributiilor platite in timpul anilor de activitate nu a fost deloc afectata de reforma si ca acestea nu au pierdut decat partea complementara a pensiei, care era acoperita integral de bugetul de stat si care reprezenta un avantaj de care acestea beneficiasera anterior in calitatea lor de personal auxiliar din justitie.

In aceasta privinta, Curtea considera ca diminuarea pensiilor reclamantelor, desi substantiala, constituia o modalitate de a integra aceste pensii in sistemul general de pensii prevazut de Legea nr. 19/2000 pentru a obtine echilibrul bugetar si de a corecta disparitatile existente intre diferitele sisteme. Dupa exemplul Curtii Constitutionale, Curtea estimeaza ca aceste motive nu ar putea fi considerate nerezonabile sau disproportionate.

Curtea tine seama si de faptul ca reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv si nu a adus atingere drepturilor la prestatii sociale dobandite in temeiul contributiilor platite in timpul anilor de activitate.

In ceea ce priveste diferenta de tratament in raport cu alte categorii de pensionari, Curtea aminteste ca o distinctie este discriminatorie, in sensul art. 14 al Conventiei, daca nu are o justificare obiectiva si rezonabila.

In speta, Curtea estimeaza ca faptul ca fostii membri ai fortelor de ordine beneficiaza inca de un mod de calcul al pensiilor mai favorabil tine tot de marja de apreciere a statului. In orice caz, este necesar sa se observe ca aceasta diferenta nu este lipsita de justificare si ca Curtea Constitutionala a concluzionat ca natura profesiei lor constituia motivul acordarii anumitor privilegii.

Avand in vedere aceste elemente, Curtea considera ca masurile criticate de reclamante nu le-au facut sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor si nu le-au discriminat contrar legii in raport cu alti pensionari.

Astfel, Curtea:

• decide sa conexeze cererile;
• amana examinarea capatului de cerere al reclamantelor intemeiat pe art. 6 si 14 din Conventie;
• declara cererile inadmisibile pentru celelalte capete de cerere.

Sursa: Infolegal